sfidare

sfidare
A v. tr.
1. invitare a battersi, provocare, disfidare (lett.)
2. (est., qualcuno a dire, a fare, ecc.) incitare, esortare, indurre, spingere, spronare, stimolare CONTR. frenare, trattenere, dissuadere, distogliere
3. (fig., la morte, il pericolo, ecc.) affrontare, fronteggiare, andare incontro CONTR. evitare, eludere, fuggire, temere, sfuggire, scansare, schivare
B sfidarsi v. rifl. recipr.
mandarsi la sfida, provocarsi, misurarsi.

Sinonimi e Contrari. Terza edizione. 2010.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • sfidare — SFIDÁRE, sfidări, s.f. Acţiunea de a sfida şi rezultatul ei. – v. sfida. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SFIDÁRE s. 1. bravadă, bravare, desfidere, (înv.) desfid. (sfidare morţii.) 2. înfruntare, (rar) sfruntare. (sfidare cuiva.) 3.… …   Dicționar Român

  • sfidare — v. tr. [der. di disfidare, per sostituzione del pref. s a dis  ]. 1. a. [provocare l avversario a battersi, anche con la prep. a. del secondo arg.: s. qualcuno a duello ] ▶◀ (lett.) disfidare. b. (estens.) [chiedere apertamente di fare o dire… …   Enciclopedia Italiana

  • sfidare — sfi·dà·re v.tr. AU 1. provocare un avversario a battersi in un duello o in uno scontro 2. invitare un avversario a misurarsi in una competizione o in un incontro agonistico: il campione europeo di pugilato sfiderà il campione del mondo 3.… …   Dizionario italiano

  • sfidare — {{hw}}{{sfidare}}{{/hw}}A v. tr. 1 Invitare un avversario a battersi con le armi o a misurarsi in una gara, spec. sportiva: sfidare qlcu. a duello, alla corsa. 2 (est.) Incitare qlcu. a dire, fare e sim. qlco. che si ritiene impossibile: ti sfido …   Enciclopedia di italiano

  • gettare il guanto — Sfidare, e raccogliere il guanto significa accettare la sfida. Era antica usanza cavalleresca, di origine germanica, mandare il guanto della battaglia per dichiarare la guerra, e lanciare sprezzatamente un guanto in faccia all avversario per… …   Dizionario dei Modi di Dire per ogni occasione

  • bravadă — BRAVÁDĂ, bravade, s.f. Acţiune sau vorbă prin care bravezi pe cineva sau ceva; cutezanţă, sfidare. – Din fr. bravade. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BRAVÁDĂ s. v. sfidare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  bravádă s …   Dicționar Român

  • sfida — SFIDÁ, sfidez, vb. I. tranz. A înfrunta pe cineva cu dispreţ, cu ostentaţie; a desfide. – Din it. sfidare. Trimis de dante, 01.04.2007. Sursa: DEX 98  SFIDÁ vb. 1. a brava, a desfide. (sfida moartea.) 2. a brava, a înfrunta, (rar) a sfrunta. (A… …   Dicționar Român

  • desfidere — DESFÍDERE, desfideri, s.f. (Rar) Faptul de a desfide; provocare, sfidare. – v. desfide. Trimis de IoanSoleriu, 12.07.2004. Sursa: DEX 98  DESFÍDERE s. v. sfidare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  desfídere s. f., g. d. art.… …   Dicționar Român

  • cinic — CÍNIC, Ă, cinici, ce, adj. 1. (Despre oameni; adesea substantivat) Care dă pe faţă, cu sânge rece, fapte sau gânduri condamnabile, care calcă, fără sfială, regulile moralei, de convieţuire socială şi de bună cuviinţă; (despre manifestări ale… …   Dicționar Român

  • desfid — DESFÍD s.n. (înv.) Sfidare, înfruntare. – Din desfide (derivat regresiv). Trimis de IoanSoleriu, 12.07.2004. Sursa: DEX 98  DESFÍD s. v. bravadă, bravare, desfidere, sfidare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  desfíd s. n. Trimis de …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”